Maine e doar o alta zi?

E deja intuneric. Timpul se scurge ca o reptila veninoasa subtilizand energia din fiecare miscare. Ritmul inimii scade, creierul trebuie sa trimita semnale corpului pentru a se asigura ca nu toate functiile vitale au incetat. Cam asa suna o explicatie a ceea ce ni se intampla in timpul somnului.

Eu una, prefer partea in care stiu ca in timpul acela nimic nu mai exista si nu stiu decat sa respir. E mult mai relaxant pentru psihicul meu.

Dar totusi, e deja intuneric si maine … da, incepe ziua de maine. Va deveni un “azi” si ce e acuma va deveni un “ieri”. Asta cu totii o stim, iar unii se bucura maine chiar si de o zi libera departe de sufocanta atmosfera a ranjetelor stafidite ale unor colegi de birou.

Si asa, maine .. o alta incercare.. o alta abordare…. Sa vedem ce va fi in cutia cu surprize. Don’t ever kiss & tell! Just write a blog, it’s easier and cheaper!

Trecere

In fiecare zi aceeasi miscare de rutina atat de satisfacatoare in alte sezoane; acuma devine tortura. Cel mai mic gest si sunet devin picaturi chinezesti pe fondul unei tolerante bine crescute si intretinute. Nimic nu mai scapa acuma certitudinii tale ca niciodata nu vei mai fi in stare sa legi doua cuvinte placute sau sa schimbi priviri decat de politete. Ceea ce la inceput era zgomot de fundal incepe sa devina singurul lucru care se mai aude. Asurzitor si naucitor; iti taie respiratia si nimic nu mai are gust. Nici macar aburii de cafea nu mai par la fel de ispititori; acum sunt doar parte integranta a unui alt tabiet.

Inchizi ochii si incerci sa-ti aduci aminte cand si cum anume s-a schimbat toul. Dar nu e de vina decorul; ci perspectiva ta. Rabdarea ta este franta si trebuie sa iti refaci plinul; dar ai uitat pe moment unde ai lasat receptacolul in care o tineai. Cuvintele pe care incerci sa le rostesti se amesteca cu un ton agresiv si mai multe injurii decat ceea ce vrei sa transmiti.

Ai nevoie de o pauza si totul ce ti se intampla nu iti acorda oportunitatea de a te reculege. De a te strange de pe esfodul gandurilor sfartecate de perceptii si teorii ale omului arian in incercarea lui de a te subjuga. Muschii ti se incordeaza in intentia de a termina brutal de violent sursa tuturor celor negative. Aerul inspirat brusc si in capacitate mai mare decat necesar re-echilibreaza oarecum toate si minte se relaxeaza sub asaltul oxigenului pret de o clipa mai valoroasa decat orice altceva acum.

Ochii se deschid larg; fruntea se decreteste si un zambet incolteste purpuriu lateral – alegerile iti guverneaza existenta!

I’m so out

Monotonous words; rehearsed and hear over and over again. Saying them in an adamant tone does not make them believable or true. Evenmore, the brain freezes in a spasms and precious seconds are lost listening to the numbing speech. Tired and stressed out; it’s not the way to go. Shutting my eyes feeling the warm water splashing away each scene and sentence re-plays itself like a very loud and distasteful show.

New toy, new joy

Except the fact that it is called Little Beast; I can not add anything else. So far is empty and cute; nice companion for my morning coffees.

Wandering in my own mind

One small breath and everything was brought on the eye’s lids. You fall in and out of love; only your heart stored all small details and memories. The brain fails to recollect every single one of them out of thin air. Walking up and down on the memory lane you are amazed of all that was and no longer is. Words thrown to hurt come back to hunt the heart. Instead, you could have remained serene and imagine the big picture. Not everything needs to become uglyness and lies. Every person met along the coast changes oneself and should persist with all its best and all that might have thaught. Dispair and utterly self dissolution – long behind and erased. The leaves whirled inside safety walls dragging along sunshine and wolf-like howling of freedom.

Keeping an open window for the sun and stack within memories build from all that eyes and soul have seen.

Clubbing all the way down to nothing

Fumul si alcoolul creau atmosfera asigurand mediul propice uitarii de sine. Miscari lascive si hormoni lansati in eter cu speranta de a gasi un receptor. Oboseala zilei se alunga cu un red bull si o votca – combinatie aleasa pentru a dezinhiba si amorti.

Ritmurile continue si repetitive ale muzicii care se dorea antrenanta reuseau doar sa irite auzul si sa alunge toate amintirile luminii diurne. Senzatiile cautate sunt dintre cele mai instinctuale si devine din ce in ce mai dezamagitor cum partea afectiva din noi este amortita si indepartata. Totul indica spre momentum si nimic nu mai are rezistenta.

Philosophia reloaded (2)

Mana se chircise strangand ultimul fir de constiinta depanat de crivatul aspru. Desi alte dati intunericul juca rolul unui sfetnic de incredere; acum apasarea lui era insurmontabila. Corpul cauta cu disperarea unui caine orb sa atinga caldura. Vantul arunca in toate directiile fulgii reci si impersonali, imprastiind si frunzele. Una dintre ele acoperise in trecere pata azurie si caldura se estompase. Degetele nu-si slabisera stransoarea si sleite de puteri cautau adanc in hatisul sentimentelor motivul pentru care nu dadeau drumul. Pentru moment stralucirea petei ramase suspendata ca o promisiune a unei zile mai bune.

Ambiental

Hold out your hand and feel the drips slipping slow and warm. Creeping up and all around, misty and delightful. Sweet abandon to the raw senses, sparing no effort to be there. And for a moment you are there, among the stars. Night butterflies and glitter – no more meaningful than the dust they clear from the shelves of past glories. Hold out your hand and get a grip, believe because you touch and touch because you believe.

Winds of time

Time is interesting at least. You fall asleep in your own reality and routine; just to find yourself in a parallel universe. Before it happened I was a careless child and now… I am not sure what changed, but I am aware it started with the wind. Not a summer breeze, but a snowy blizzard, cold and unforgiven. It was much as my state of mind, angry and relentless. It wasn’t about the snow or cold, it was about the clearness.

Well, now my mind is changed into a mature pattern and I am without regrets. Still waiting for the uprise, but quite content with the white flakes for now. They might live for just a second, but linger in your mind forever.

Philosophie

Vantul ti se strecoara prin haina inchisa pana la ultimul buton. Soarele isi indreapta ultimele sulite de lumina, dar slabite nu reusesc sa lumineze decat crestele. Fantomatice se ridica profilandu-se semete si iti aduc aminte ca nu esti decat un spectator efemer. Inspiri adanc si mintea pare sa ti se limpezeasca. Iar toate nimicurile citadine par a fi atat de semnificative ca lovitura unei pene zburatoare.

Orizontul pare a se fi intunecat pentru a intampina crepuscularul. Dar aparentele pot insela si in curand te vei simti inconjurat de sute de brate micute. Brate aeriene se intind si te cuprind in valuri molatice. Niciun sunet nu pare sa mai patrunda prin ceata ca de vata. Val dupa val vei fi impresurat si coplesit.

Iar in final, dupa ce ultimul val s-a prelins, zaresti o pata azurie pe linia orizontului. O mica urma de speranta inainte de a se lasa intunericul linistitor.