Azi am fost pe val…cuvintele ieşeau fără să mă străduiesc prea mult, am avut nevoie doar de tastatură şi de un monitor. Nici nu mai simt golul ce se îtinde înăuntrul meu. M-am obişnuit cu el, chiar mi-ar lipsi dacă nu ar mai fi. Şi nu se întrevăd semne de o altă rezolvare, pentru că nu vreau să fiu eu cea care pune piciorul în prag. Pot şi eu la fel de bine să ignor elefantul roz din încăpere şi să-l ocolesc atunci când începe să ocupe prea mult spaţiu. Şi frumos mai este elefănţelul nostru, l-am îngrijit bine.
Mai am răbdare. Şi în plus, mereu revii la mine în vise, nu renunţi la ceea ce vrei să-mi spui. Vorbeşte!
