Noi orizonturi sau strafulgerari

Din experienta am fost invatata ca nimic bun nu imi va sari efectiv in cale. Ca trebuie sa depun o cantitate susbstantiala de munca pentru a reusi ceva. Nu spun asta pentru ca ma plang, ci pentru ca in ultimul timp, lucrurile par a se rezolva de la sine. Sa fie oare rasplata indelungatelor mele eforturi sau noroc chior? Problema mea acuma rasare, in momentul in care se implica norocul. Deoarece nimic nu este gratis, nici macar norocul. Unora norocul le aduce mai multe facturi decat beneficii, si eu una ma numar printre ei.

Acum astept cuminte ca un solobanel in casa sa pice si celalalt papuc. Sa mi se cutremure viata din nou, la fel ca usa pe care ai zguduit-o singur si nesilit de nimeni.

Vicii

Ce slaba e natura umana cand este in fata provocarilor. Cat de multe si variate sunt tentatiile din jurul nostru.

Viciile mele numara printre altele cafeaua buna si la ibric, un vin de tara sau o feteasca demidulce, un amic cu care sa asculti un Bob Marley si imposibilitatea de a spune NU celor care imi sunt dragi.

Viciul tau care e? Sau te consideri atata de pur si cast?

Inspre o alta zi

Intunericul se disipeaza incet incet in zorii unei alte zile din aceeasi viata.

Astept pata de azur la o cafea. Dar aburii se preling incet pe cana si pata se lasa asteptata. Cata umbra ai aruncat asupra inimii si imaginatiei mele nu cu mult timp in urma. Ma pricep poate la manipularea cuvintelor, dar atunci cand este cazul, buzele mele nu stiu sa rosteasca ce e mai important. Incep sa imi respect auto-cenzura interna.

Ziua abia a inceput si am sperante mari pana la sfarsitul ei. E doar o alta zi la prima vedere. Dar daca e ziua care va schimba destine?

Cafeaua inca e pe masa asteptand sa fie sorbita… ma indrept lenes spre ea si ma cufund in aburii ei aromati.

Senzatii noi

Urechile mele au prins  numele unui alt serial, pe care nu l-am cautat mult timp dupa ce mi se spusese. Acuma ca am inceput sa-l vizionez si sa-l savurez am impresia ca este ceea de ce aveam nevoie in momentul de fata.  Interesant de subliniat este ca intotdeauna tema preferata a privitorilor va fi iubirea. Iar daca reusesti ca si regizor sa combini sentimentul acela magic dintre doi oameni cu suficiente probleme si incurcaturi si cantitatea suficienta de nuditate; atunci o sa ai un succes garantat.  In concluzie, Californication… si nimic altceva de adaugat pt ca orice altceva ar fi de prost gust.

Pentru un zambet garantat un animalici haios certificat

Putine persoane stiu cu ce ma ocup eu zi de zi, atunci cand nu sunt in oras sau cu amicele la cafele. Un singur aspect vroiam sa subliniez aici, deoarece lucrul alaturi si mai ales cu oamenii este cel mai dificil de realizat zi de zi fara o doza de nesimtire. In fiecare zi este ceva care sa ma uimeasca si sa ma faca sa ma intreb cat de subtire este linia intre oameni si animale.

Uneori iti vine sa o iei razna cand vezi cat de animale searbede sau limitate pot fi cei din preajma ta si atunci e cazul sa iei o mica pauza. Poti sa iei o maxi-pauza si sa-ti schimb sexul sau orientarea sau sa iei  o mini-pauza si sa te hlizesti la pozele haioase cu animale de pe http://animalici.ro/. Iar, in opinia mea, mai castigat iesi alegand cea de-a doua varianta. Nimic nu innsenineaza fata cuiva mai tare decat o poza nostima cu animale realizata la momentul oportun.

O poza plina de umor cu un animalut pufos si simpatic poate face minuni asupra tenului si mai ales a psihicului deja bombardat de mojiciile si mizeriile celor ce se cred superiori in parcare, dar nu stiu decat sa fuga daca apare o concurenta.  Asa ca, sfatul meu (nu ca cel de la Lion) este sa mai stati la calculator, dar nu pentru a va bombarda pupila cu xxx-uri, ci pentru ava destinde muschii fetei si mai ales cei ai imaginatiei.

Lenea sau Astenia?

Oh, ce bucurie! Se apropie primavara, care se presupune a fi revenirea naturii la viata.  Dar degeaba, ca ea nu stie sa vina cu activitati solicitante, ci ea impinge in fata astenia. La ce bun atuncea sa mai fie? Ca firea noastra oricum e predispusa la lenevie si turmentatie. Ne pricepem si singuri sa le desfasuram in voie. Chiar aveam nevoie de un impuls din afara? Sau nu e impuls, ci explicatie a unui comportament delasator?De altfel, nu este motivatie mai buna decat “ce a-i fac? e ASTENIA..ca altfel eu faceam de toate, eram tare si mare, dar ea e de vina, eu material bun, beton”.

Mie una, imi cam place starea de incertitudine pe care o resimt zilele astea. Dar cred, ca cel mai benefic e pentru un depresiv sau emo, deoarece nu trebuie sa depuna prea multe eforturi pentru a fi deprimat.

Long live ASTENIA!

Jocul mainilor

Gandindu-ma inapoi la atingerea degetelor jucause dezmierdandu-mi palmele, nu regret niciun gest de apropiere. Imi placea caldura si afectiunea dezinteresata ce ma inundau, desi imi dadeam seama ca e doar efemeritate in sensul lor.  Atingerea ma provoca sa imi intredeschid sufletul, desi mai apoi era doar tacere si umbra. Nu regret nicio clipa petrecuta in prezenta ta efervescenta deoarece imi picurau in mine confort si stare de bine. Ma bucur ca ai aparut pe treptele vietii mele pentru a ma bucura pentru o secunda de soarele vietii lucitor ascuns in umbra zilelor curente.

Zile

Uneori astepti o zi intreaga, alteori zile in sir si uneori zilele se acumuleaza in ani. Astepti sa se produca inevitabilul de a te indragosti sau de a gasi persoana cu care sa comunici instant fara probleme.  Dar cum sa reactionezi cand acest inevitabil devine improbabil si apoi imposibil?

Si cand pe neasteptate inevitabilul se produce mintea incepe sa relationeze ganduri si stari pentru a se asigura ca ceea ce e in fata ochilor nu e un miraj autoindus. Interesant cum toate cele fripte si consumate, rumegate ore in sir in intuneric si singuratate se arata acum pentru a crea impedimente psihicului de a se atasa.

Intentiile mele sunt bune, dar mai mereu intelese gresit. Asa ca, bun venit, prieten vechi si indragit, auto-cenzura necesara pentru a nu lasa barierele plecate oricui doreste sa patrunda pe taramurile psihicului fara taxa.

stare de asteptare continua

Cat ar trebui sa ma zbat eu si cat ar trebui sa investesc in asteptare?

Rasarit – apus

Privind spre trecut la greseli si la succese, nu e o activitate speciala pentru rezolutiile Noului An. In fiecare saptamana ma surprind asemenea ganduri, de adunare si scadere, de concluzionare a cele ce au fost si planuiri ale celor ce va sa vina. Si daca pana acuma am adunat numai minusuri si starturi ratate, poate de acuma e cazul sa mai vina si un plus, doua.

De fiecare data imi place sa adun si sa scad, ca sa pot observa daca am crescut ca om sau am scazut. Cele mai mari plusuri sunt oamenii care ma inconjoara. Prieteni si amici care stiu sa aprecieze un om suficient pentru a avea curajul de a-i vorbi direct si nu in absentia. A fi om nu e mare lucru, toti ne nastem asa. Dar cati dintre voi au stat sa analizeze daca sunt oameni mai buni cu fiecare zi sau nu?