Dezamagita

Sunt dezamagita complet de oameni. Oare chiar toti o luaram razna? Sau scopul nostru e sa ajungem animale?

Pierdut bun simt

Unde pe drum si prin ce metoda am pierdut oare noi, ca si natiune bunul simt? Sa se fi ascuns el oare in spatele arogantei si al tupeului de a fi primul cu gura mare? Nu se mai proportioneaza cuvintele, nu se mai cunoaste auto-cenzura? Incet incet ni se pare  corect sa fim cat mai marsavi si mai indecenti in limbaj si comportament. Pentru ce atata complicatie pentru a ne soca?

Oricat s-ar urla ca “tineretul nu stie”, din pacate nu sunt ei cu cele mai mari probleme de comunicare si relationare. Din nefericire, cei care ar trebui sa educe de mic tineretul sunt cei care nu stiu decat sa ia 2-3 paharele la bord inainte de a suna un numar luat de pe un site decent si absolut legal pentru a incepe sa-si etaleze pretentiile ilicite si de libidou crescut de alcolemie.  Expresii si comportament care nu isi aveau nici locul si nici legatura cu site-ul care promoveaza decenta si responsabilitatea.   Neuronii s-au prajit de mult si un asemenea comportament nu face decat sa scarbeasca si sa ma faca sa ma indoiesc  ca noi, ca si natiune mare si dolofana, vom reusi vreodata sa ne ridicam la un alt nivel.

Atata timp cat oameni la 40-50 de ani nu stiu sa sune la un numar si sa ceara informatiile de care ei au nevoie; in loc sa le presupuna sau sa isi inchipuie ca e asa cum e in mintea lor ingusta fara o verificare;  sa nu ne asteptam sa ne ridicam decat la un alt nivel de cretinism. Si la ce altceva sa ne asteptam daca acestea sunt modelele promovate chiar de Vatican???     http://www.newz.ro/stire/78682/sexul-cu-prezervativ%2C-interzis-in-timpul-casatoriei/

Sfarsit de pierderi

Pierderile sunt greu de inghitit si de digerat, indiferent de domeniul in care se petrec. Un partener se pierde din diverse motive, mai mult sau mai putin subiective,  si dupa o perioada de suferinta rana se va calma incet-incet pana se cicatrizeaza.  Dar cand un prieten iti intoarce spatele fara explicatie va durea mai rau decat o taietura. Va fi o rana mereu sangeranda, o parte lipsa din fiinta noastra.

Rabdarea mea este mai puternica decat suferinta si am sa fiu aici atunci cand vei avea puterea si curajul de a-mi raspunde ca si pana acuma la salut.

Tanjire

Fiecare fibra tanjeste dupa o atingere crepusculara, dupa o gura de aer proaspat. Celule mi se ingramadesc in privire si apoi intunericul amplifica imaginile pentru a le face reale.

Noi interese

Lipsita fiind de capacitatea de a-mi exercita interesele in alte directii mi s-a deschis o noua dimensiune a apartamentului meu, anume bucataria. De cele mai multe ori o ignoram si rezolvam repede cele de-ale gurii. Dar acuma imi dedic o mare parte din timp acestui aspect si imi place la nebunie. Mai jos sunt unele dintre experimentele mele, dar au mai fost si altele mult mai delicioase care nu au mai apucat sa fie pozate ca au si disparut (am prieteni pofticiosi )  ).  Talentele mele culinare, recunoscute de mult timp de altfel, au primit noi laude si bineinteles ca asta sporeste efortul !

Incercari

Dupa o serie de tentative de a-mi recapata constiinta, am renuntat sa vad lumina. Ce sens are sa-mi clatesc ochii in raze de luminite diafane daca ele nu fac decat sa strapunga valul intunericului din viata mea? Mai bine sa ma scufund in cel mai adanc abis pentru a stii cum sa ma ghidez decat sa orbecai dupa o sansa de raza. Poate alta data imi va fi si mie dat sa fiu fiinta intreaga in fata altcuiva.

Dupa lumina

Zambetul e la fel de dureros, regretul meu e la fel de imens. Nu voi avea puterea sa spulber fericirea cuiva, chiar daca asta ar insemna castigul meu. Retragere e numele meu si incerc sa il accept, asa cum accept intunericul care ma cuprinde acuma. Adun in mintea mea motivele pentru care as aduce la lumina rece a zilei adevarul noptii si nu gasesc unele suficiente sau destul de bune sa reziste indoielilor care vor aparea. Nimic nu mai pare a fi ce a fost si toate conceptiile cad una cate una. Ce mai ramane dupa ce ti-ai dezgolit inima si intentiile, cotloanele ascunse ale gandirii tale? Reprosul sau neintelegerea din ochii altora. Ce argument as putea sa mai aduc in favoarea mea cand pe cel suprem nu pot sa il pronunt?

Cuvantul

Cata putere se ascunde in spatele unor simple litere insirate? Multi se ghhideaza pe denominare ca fiind una tabu pentru anumite concepte. Ei presupun ca pana nu se spune cu voce tare adevaratul cuvant al lucrurilor ele sunt doar o posibilitate  si nu realitate. Nu cred ca sunt prea departe de adevar. De cele mai multe ori gasim eufemisme si parafraze pentru a defini anumite situatii si conceptii pentru a nu ne lovi de realitatea bruta. Sa fie aceasta pentru ca ne este frica de ceea ce este cu adevarat sau incepem cu propria mana sa pictam totul in roz pentru a nu ne simti ofensati?

De cate ori ati gandit ceva si nu ati spus cu voce tare cuiva gandurile pentru ca astfel v-ati fi degradat in ochii vostri?

Posibilitati si alegeri

Improbabilul nu s-a petrecut. Asteptarea e la fel de apasatoare si prezenta. Sa fie oare posibilitate sau sansa iscata de risc de a-ti spune cat de real a fost totul pentru mine? Nu cred ca asta ar mai schimba cu ceva lucrurile, pentru ca in mare cursul lor a fost deja trasat. Indiferent de parerea altora imi stiu intentiile si cel mai bine imi cunosc temperamentul.  Nu comentez si nu neg ca mi-ar placea inca o pierdere in pata de azur a ochilor tai.

Linii sau dungi?

Ce ciudat sentiment se inregistreaza cand viata incepe sa depinda de linii. O fi una, or fi doua, ori mai multe? Cate spunea ca trebuie sa fie? Respiratia se intrerupe cand prima linie incepe sa se reliefeze. De ce nu imi aduc aminte?? Trebuia sa fiu mai atenta si nu sa ma uit dupa musculita ce escalada marginea pantalonului incercand cu toate puterile sa isi intinda aripile la prima adiere de vant. Acuma ce fac? Astept? Inca una sau mi se pare? Ma uit mai atent…. si totul mi se pare a se colora si reliefa.  Linii peste linii, incrucisate si aliniate paralel.

Pana la urma totul se coloreaza, nu mai sunt linii,  sunt chiar dungi complicate si extinse pe intreaga suprafata a delirului meu. Sa incep sa-mi pictez din nou intreaga viata sau sa mai astept pana mai apare o linie. Sau erau doua??