25 pe 25

A fost  Craciunul si multumita zapezii care a fost omniprezenta si abundenta (cum se cuvine de altfel) m-am putut bucura de sarbatori din nou.

Dar mai ales mi-am reincarcat bateriile in baza afectiunii celor 2 mari minuni din viata mea. Fara ei un 25 implinit pe 25 nu era la fel de plin.

Indiferent unde as fi sau ce as face inimioara mea e pe jumate plina de baietii mei cei dragi. Da, pata in azur, si tu esti unul dintre baieteii mei scumpi chiar daca nu te pot posta .

Anotimpul lui Mosu’

Eu una am scris duzine de scrisori lui Mosu, majoritatea s-au implinit; dar nu despre asta vreau sa vorbim. Acuma cativa ani m-a ajuns din urma semnificatia zilei de nastere si am incercat sa actionez ca atare. Asa ca am devenit un mic freak generos, dar cam nevrotic si indraznet. Si anul trecut am simtit pentru prima data dupa 10 ani ce inseamna bucuria daruirii. Si nu am simtit-o pe chitantele cadourilor, nici in frenezia cumparaturilor, nici in betia de lumini, bomboane si beteala din brad. Ci pur si simplu in privirile celor dragi in timp ce deschideau ceea ce eu le pregatisem din timp cu grija. A fost momentul cel mai plin din viata mea, moment care m-a facut om rotund si deplin.

Dar a trecut un an si magia s-a stins intre timp. Anul acesta nu va mai bate Mosu de pe alte taramuri la usa celor dragi mie pentru ca s-a pierdut ceva din Mary Christmas cea fericita. Am ramas fara vlaga pentru a ma bucura de luminite si toata perioada ce va urma mi se pare o adevarata tortura psihica. Nu am cum scapa si poate ca nici nu trebuie sa scap.

Altfel cum credeti ca creste rata sinuciderilor in perioada Sarbatorilor?  Parerea mea e ca nu singuratatea ii impinge la asa ceva ci faptul ca  trebuie sa faca fata rudelor care le vor scoate ochii ca nu au indeplinit ce isi doreau rudele sa indeplineasca. Prea incurcata logica mea? Nu cred, uitati-va atent in jurul vostru si veti gasi cel putin o persoana cu care nu vret sa vorbiti pentru ca nu face decat sa se laude si sa umple pe restul de noroi.

Ei bine, Merry Mary anul asta va fi absenta in spirit. Asta e dorinta mea de Craciun : sa fiu lasata sa vegetez pe planeta mea movulie. Si daca nu ati inteles aluzia, nu e dorinta numai de Craciun, ci si de ziua mea. Bye-bye

Despre rabdare si rabdatori

Rabdare – nu e numele meu mijlociu si poate ca in unele situatii o cunosc prea bine.  Dar mai degraba stiu sa fiu prea rabdatoare, sa rabd la nesfarsit pana se starneste vulcanul.

Acum doua seri am invatat ce inseamna sa am rabdare prea mult si cand e cazul sa scap de sub control. Nu stiu sa imi cer scuze in mod formal asa ca am sa incerc acuma si aici sa ma postez umil in fata ta si sa iti spun ca abordarea pe car eo incepusem nu avea sa se sfarseasca repede si avea sa se complice. Poate imi vei acorda ocazia sa ma rascumpar si atunci vei stii si restul.

Prieteni

Este un adevarat miracol momentul in care cineva reuseste sa te faca sa te simti in varful lumii fara sa spuna sau sa faca ceva. Si din fericire am parte de 3 asemenea prieteni, care stiu sa ma faca sa ma ridic fara a ma presa sau stresa. Doar prin simpla lor prezenta si prin modul lor de a fi ma ajuta sa ies din cele mai negre corabii. Nu stiu cum sa le multumesc, ci doar sa ma bucur de fiecare clipa alaturi de ei.

Si astazi un simplu Amazing m-a facut sa realizez ce norocoasa sunt! Poate data viitoare am sa ajut eu sau nu, important e ca atunci cand ne luam ramas bun sa nu fim inacriti, ci bucurosi de timpul petrecut.

Cati dintre voi au asemenea oameni in jurul lor?

Erata

Eram cam pornita data trecuta si poate cu unele aspecte am exagerat putin. Dar partea mi-o sustin, ca doar e partea mea.  Exista si mere stricate si mere in stare perfecta neincercate.

Atata stiu, ca aici sunt eu si stiu ce vreau sa ma astepte. Ei bine, pata in azur replica iti apartine.

Diferente intre noi si voi

La voi nu exista conceptul de “noi” decat atunci cand sunteti obositi de a mai vana prin oras o alta prada, cand va doriti o masa si un pat cald cand ajungeti acasa.  La voi nu e iarba mai verde acasa, ci cea de la vecinu din “curte”.  La voi nu se mai tine cont de probleme morale sau de responsabilitati cand vine vorba de un nou vanat ce vi se flutura in fata. Nu aveti coduri sau alarme rosii decat atunci cand va simtiti lezati sau cand orgoliul va este pus la incercare de catre cea mai stupida provocare din lume. Nu conteaza numele sau mintea celei de langa voi atata timp cat va puteti mandri in fata altora cu “cireasa” pe care o tarati dupa voi. Indiferent cat o ignorati sau maltratati acasa, ca nu o atingeti cu lunile pentru ca vanat este destul in oras; important este sa fie mai mult decat prezentabila cand iesiti cu ea.

La noi exista probleme de constiinta cand ne simtim vinovate. La noi nu exista “mai multi” ci numai unul pe care il dorim.  La noi nu se confirma teoria cu “oferitul” oricaruia numai de distractie pe termen lung. La noi se simte si se resimte departarea si se cauta orice mod de a creste un singur mugure. La noi conteaza comportamentul si perspectiva asupra intregului. Si la noi exista mandria de a te afisa cu un armasar, dar daca armasarul nu presteaza se sanctioneaza. Si la noi se intampla ca alta peluza sa fie mai verde si atragatoare, dar lucrurile se vor desfasura fie subtil, fie pe fata. Nu suntem sfinte, ci ne conformam regulilor jocului si uneori lovim mai jos decat voi veti putea vreodata lovi in viata voastra.

Si daca se staileste tacit un pact de “libertinitate” asta nu inseamna ca il poti forta sau poti trece peste regulile de bun simt. Exista unele dintre noi care pot sa se simta bine si fara a crea obligatii, dar voi nu va veti multumi niciodata cu ce primiti. Mereu veti dori din ce in ce mai mult si veti presa respectivele persoane prin santaj sentimental. Ei bine, uneori merge, atunci cand ea va vrea…. dar nu va merge la infinit si veti cadea in dizgratie. Se poate placere fara responsabilitati daca amandoua partile isi respecta partea si nu intind coarda. Fara bun simt nu va mai fi decat dezgust si apoi nimic decat o amintire neplacuta.

De ce sunteti atat de incapatanati si orbi sa pierdeti ceva numai pentru ca va simtiti superiori?  La fel de superiori veti fi cand trebuie sa atacati singuri problema cu mana dreapta? Un mar stricat nu strica neaparat intregul depozit, dar un model frecvent e de-a dreptul un stigmat pe care singuri vi l-ati tatuat de la nastere.

Plutind pe o maree de idei

Cand ti-am auzit povestea am zis ca nu se poate, ca asa ceva e scornit si ca nu se poate ca un om rational sa pice in asemenea hal. Ei bine, nu mi-au trebuit mai mult de cateva secunde sa patesc acelasi lucru. E bine sa iti pastrezi parerile pentru tine, astfel incat ceilalti nu vor putea sa iti rasuceasca cuvintele pentru a ajunge la rezultatul dorit de ei.

Si cu toate ca o poveste este deschisa interpretarilor, imi place sa gandesc scenarii si sa vad apoi ce noua briza imi deschide usa. Astept momentul de a-mi elibera fantezia pe campuri mai fertile si poate ca totul nu e in zadar. Asa cum ni se spune de mici, destinul ni-l facem noi. Eu prefer sa cred ca cel de langa noi il poate perfectiona!

Iritant

Azi m-am izbit de alta replica care a devenit cliseu in toata splendoarea. La orice problema sau situatie ciudata se va replica cu “am stat in strainatate”!

As intelege daca aceasta replica ar fi inceputul unei mici povestiri sau a prezentarii unor detalii de pe alte meleaguri. Dar daca este plasat doar de efect mi se face greata. Ce sens are daca e alaturat unei expresii de genul “nu mi se pare corect sa fie asa pen’ ca am fost in strainatate.” Bine bine, si unde e explicatia? Ce scop ar avea sa te lauzi? Si ce daca ai fost? Nu ma ajuta cu nimic ca tu ai fost si nici macar nu stii sa argumentezi ceva.

Poti sa fi fost si pe Marte ca tot roman verde si necopt ai ramas!

Vanturi si calduri

Mergand pe aleea vietii mele am fost izbita frontal de crivatul atasat inseparabil de privirea ta. De ce ma tratezi cu inghet cand stii prea bine focul ce-l starnesti in interiorul meu? Nu e alegerea mea cum sa simt pentru ca nu pot controla fortele supranaturale pe care le dezlantui. Sunt umil fir de trestie in calea ta si astept briza soaptelor sa picure pe mine.

Perfect-land

Nori pufosi plutind in jur pe un alabastru pur! Calmul mi-a invadat celulele si nimic nu mi se pare mai interesant decat sa ma gandesc la cele mai placute momente. Poate ca tranchilizantul chiar are efect!