Fara ganduri si fara cuvinte, ma indrept liniar pe strada eforturilor mele. Ma uit in stanga si ii vad fata schimonosita dupa toate cele ce mi-a aruncat in fata incercand sa ma incetineasca si sa ma imbatraneasca. Nu a mai ramas din el decat un vierme de corp si o fata desfigurata. Nu mai are mult si in curand va disparea complet din viata gandurilor mele si apoi va trebui sa astept turburarea.
Ma uit in dreapta, dar tu inca nu ti-ai schimbat infatisarea, chiar si pata maronie din ochiul stang este acolo. Nu te-am modificat pentru ca inca nu stiu ce anume ti s-ar potrivi. Poate ma ajuti tu sa te pictez sau modelez in ipsos!
As vrea un rasarit de luna din mare sa imi atarn pe usa de la balcon sa nu mai vad nimic din ce se perinda. Imi imprumuti ochii tai ca model sa ii pictez?
