Filosophia 4

Toti barbatii sa fie oare condusi de latura sexuala a fiintei?

Mai exista exemplare care sa reuseasca sa spuna adevarul fara a fi constransi? Cati is ascund nevoile fizice presante de cea cu care se afiseaza pe strada? Cati dintre voi stiu sa ceara de la cea pe care o afiseaza de tortita sa le indeplineasca fanteziile? Cati prefera sa joace rolul persoanei perfecte in fata uneia si de restul sa se foloseasca ca de un instrument de ocazie?

Este mai usor  pentru voi sa gasiti pe cineva “descotorosibil” care sa va implineasca pe partea asta decat sa fiti sinceri cu o alta fiinta umana! Este intr-adevar jenant sa va ascult cererile, cand nici macar nu stiti ce cereti sau cum sa o faceti.

Nu sunt eu in masura sa va judec  pe toti, dar in acelasi timp stiti singurei cum sa va dati cu firmamentu in cap, nu e nevoie de mine sa va reamintesc ce jalnici si nestatornici sunteti! Singuri va aratati si singuri va judecati.

Sezoniada?

Craciunita s-a intalnit intamplator cu un Capricorn. Nu era nimic programt si in acelasi timp era pentru prima data pentru ea cand isi incrucisa drumurile in alt sens decat amical cu un co-zodiacal. Ochii au sclipit, pareau sa lumineze acelasi canal de frecventa. Buzele nu aveau sens sa rosteasca cuvinte pentru ca zbaterile genelor erau suficient de evocatoare pentru gandurile mustind in ei.

Si da, venea Craciunul mai devreme pentru amandoi! Unul flamand, celalalt apatic, undeva la mijloc au regasit pasiunea apetisanta pentru ceea ce i-a adus impreuna. Si de ce s-au oprit acolo? Nu vedeau o alta solutie, nu era nevoie de altceva. Locul era sigur, era confortabil, nu era necesar un deranj in plus pentru a schimba ceva. De ce sa schimbi perfectiunea? (sau na, zbaterea pentru perfectiune. )

Artificiile nu au intarziat sa apara, dar in afara de ei nu le observa nimeni. Toti prea grabiti in a judeca, prea absorbiti in a-i diminua pe ceilalti; nu mai reuseau sa guste din placerile simple ale vietii si fiintei.

Sa fie o noua ordine cea pe care o instaureaza ei? Sau sa fie o explozie de artificii efemera?

Cuvinte

Cum de este posibil ca o persoana care abia te cunoaste la fata de 5 minute sa spuna ceea ce vroiai sa auzi inainte de a-ti da tu seama ca acele silabe sunt ceea ce asteptai?

In lumea asta mare si in acelasi timp sufocanta cum de se intampla ca cineva sa vorbeasca limba ta inainte ca tu sa-ti deschizi gura? Nu cumva in spatele lor e ascunde o tactica de manevrare psihologica subtila? Si daca ar fi asa, de unde sa stie el ce fel de persoana sunt eu sau ce tactica merge la mine? Sa fiu eu asa de lizibila  pentru ceilalti? Nu mi s-a mai intamplat. De obicei ceilalti vad opusul la ceea ce mi se petrece in minte.

Cum de esti tu cel care spune numai cuvintele “bune”? Cum de stiai ca le astept, fara sa stiu eu insumi ca astept ceva? Cat din ele este miniciuna si manevra si cat este ceea ce simti ca trebuie sa spui?

Cat din ele e tu si cat e fabricatie sociala ereditara?

“Cauta-ma si ma vei” …. sau era “te vei…”?

Cautarea pantofului perfect incepe nu cu probarea a milioane de pantofi ci cu proiectarea imaginii lui in minte in functie de evenimentul ce va urma sau de omul care ne dorim sa-l observe, sau de starea noastra psihica. Dar ce inseamna astea atunci cand incercam sa ne definim partenerul pe care-l cautam?

Vom proceda la fel? Experienta decide sau incercam sa descoperim idealuri abstracte in oameni mundani si concreti? Vom proba pana la cel care ni se va potrivi numai noua dintre toate ca pantoful Cenusaresei? Sau vom incerca sa-l deducem din intreaga nebuloasa a multimii din jur bazandu-ne numai pe idealuri si imaginatie?

Eu una, nu il caut nici pe tata, da’ nici pe Waldo. In fine, credeam ca il caut pe El, cand de fapt cautam o Ea in Eu, care nu s-a intamplat sa se justifice.

Tu ce anume cauti? Cand cineva va reusi sa raspunda la intrebare fara a face o descriere fatanstica si irealizabila sau una care e perfect logica dar el/ea nu o va pune niciodata in practica sa ma anuntati si pe mine. Sunt extrem de curioasa cat de inalte sau joase sunt limitele noastre sau cat de eficiente si practicate sunt cele ce le expunem cu glas tare ca fiind dorintele noastre de la o “better half”.

Filosophia 3

Interesant aspectul asupra caruia mi s-a atras atentia de curand. De ce femeile se implica in relatii cu barbati mai in varsta decat ele?  Ca de obicei si intotdeauna, subiectul e discutabil. Si la fel de prezenta si inoportuna este si parerea mea care nu va intarzia sa fie expusa.

Poate ca este vorba de acel bagaj ereditar de barbat ca stapan, poate ca este explicatia freudiana ca nu facem decat a ne cauta figura paterna in alti indivizi si poate ca toate astea sunt prea generale pentru a fi acceptate ca bune explicatii.

Mai degraba ar fi faptul ca hormonii nostri feminini o iau usor inainte corespondentilor nostri masculini (anume la varsta). Ca ne dorim mult mai devreme decat ei sa ne stabilim intr-o familie, sa cream mici urmasi, sa nu fim nevoite de a zburda din floare in floare sperand la acea legatura sublima. Poate ca noi suntem programate sa gandim si simtim cu cativa ani inaintea varstei si de aceea sa ne cautam barbati mai in varsta decat noi. Sau pur si simplu intuim ca ei au trecut prin destule pentru a nu avea timp de “prosteli” sau ca ne simtim in siguranta in prezenta lor.

Oricum ar fi privit subiectul cea mai mare pondere in explicarea lui deplina este aceea ca fiecare cu ce-i place. Am prietene cu barbati indecent mai in varsta decat ele (aici ma ref la diferente de peste 20 de ani), dar si prietene care au cu mult mai mult decat partenerii lor. Si nici intr-o parte, nici in alta nu se duce lipsa de problemele aferente convietuirii unor doua fiinte.

Filosophia 2

Vorbeam zilele trecute cu o buna prietena de lipsa de interes constant in ceea ce-i priveste pe barbati. Discutia nu a ajuns la anumite si iluminatoare concluzii, dar a ridicat si mai multe semne de intrebare decat erau inainte de a ataca subiectul.

Se pare ca nu mai este suficient sa fii o persoana agreabila si disponibila pentru a determina o persoana de sex opus sa fie interesata. De fapt, zilele acestea, cu cat esti mai disponibil cu atata o dai in bara mai usor sau ce e si mai suparator esti acuzat de “miros de disperare”.

Si in acelasi timp, daca nu esti disponibila pentru anumite compromisuri si sa cedezi pentru el la fiecare fantezie e la fel de instabil terenu. Pentru ca niciodata nu se va multumi cu o singura prestatie, pentru ca tu nu vei mai fi suficienta daca nu mai e un impuls aparte (si de cele mai multe ori diferit fizic de voi), pentru ca trebuie sa fii mereu in alerta cu imaginatia ca lui sa nu i se plictiseasca “orgoliul”, pentru ca trebuie sa dai la o parte deliciile romantioase si trebuie sa le imbratisezi pe cele socante, pentru ca trebuie sa joci toate rolurile de pe scena astfel incat el sa se simta descarcat.

De ce mai tinem sa traim in relatii? De ce ne mai torturam sa le facem pe plac? Pentru ca la urma urmei nu va plac femeile, va place sa fiti dominatori si serviti si asta, dragi amici, nu te face om intre alti oameni.

Today’s status

Tired to breathe, sick of hearing the same things, bothered to deal with the same kind of persons every single day, angry on the things that will never change. Today I’m more than pissed off at world than yesterday. Hence, I feel the need to scream and shout, to yell and plunge at someone. But instead all I will do is to do my pointless job and try not to charge my colleague with a pointy knife.

Somehow all those days of relaxed and chilled laziness seem far far far far away and I am stuck in this nightmare swirl of what my live should be.

How far can one go in order to find the peace and the space that is more appropriate to him/herself than trying to connect with different peoples in an attempt of not ending up alone?

Filosophia

Din greseala sau mai mult plicitiseala butonand telecomanda aseara am fost izbita de imaginea unui “emo consilier”. Nu stiu daca a fost machiajul sau clamitza din suvita de par fancy si vopsit a lu nenea care reprezenta “problemele si mai ales trendul, directia emo”, dar in mod sigur ceva m-a deranjat subliminal.

Acu ceva timp propulsam un atac impotriva manelelor, ceea ce a dus la nimic, much ado about nothing. Si acuma o luam de la capat? Cui ii pasa ca in jurul blocurilor si magazinelor sunt haite intregi de caini turbati, cui ii pasa ca mijloacele de tranpsport in comun is jalnice si majoritatea co-cetatenilor mei nu cunosc ce e aceea deodorant? Important e sa acordam atentie unor “emo” ca sa nu ne deranjam creierasii cu probleme importante.

La urma urmei nu sunt deranjata. Am fost scarbita sa ma uit cu cat fas vorbeste cela de parca totul se invarte in jurul lor. Unde sunt discutiile despre oamenii obisnuiti care efectueaza zilnic miracole pentru a pune ceva pe masa si sa nu fie dati afara strada din casele lor?

Toate excentricitatile, toate extremitatile sunt discutate; sunt sau nu discriminate. Dar unde ramane patura groasa a societatii de oameni care platesc darile, muncesc si sunt absolut normali si banali? Ei nu conteaza, nu intereseaza? Nu, pentru ca nu au nimic senzational, nimic socant si nimic atragator.

Oare asta nu denota superficialitate? sau e numai un mod de exprimare a ceva mai usor de digerat decat sa atacam probleme spinoase care nu ar avea scapare?

Emo sau sensibil

Interesant cum daca incepi sa vorbesti despre cum te simti deja devii “emo”. Nu-i asa ca e mult mai usor de a eticheta pe cineva ca emo in loc de a-l asculta? Ce sens are sa-l mai percepi ca om dupa o emo-etichetare?

Ca tu esti asa de rational si asa de matur, de responsabil! Of Doamne, ce nedreptate de a fi aruncat in mijlocul nostru unde nu poti fii decat un leader peste o mare de oamenii slabi si emoizi (asa parca se face pluralul nu?? )

Dar pe mine ma intere prea putin parerea ta deoarece nu tu imi platesti chiria, ci emoiditatea mea

Si ghici ce? uneori imi place jazzul si uneori trash metal si uneori pur si simplu tu nu existi!

Boredooooom

Am nevoie de un proiect, am nevoie de ceva sa misc, sa invart, sa dreg. Nu mai am rabdare sa se termine iara si din nou si iarasi programul. Numai la asta sa se fi limitat viata mea? Trezeste-te, mergi, stai si spera sa nu adormi sau cazi in coma de plictiseala pana la 6??

Am nevoie de o preocupare. Are cineva vreo idee? Ca incep sa ma gandesc la tricotat ~X(

Si ce e cel mai greu de indurat e ca toti cei care-mi mai sunt online in lista nu au timp de IM. Nu mai contezi din momentul in care se simt ei mai bine si tot speechu cu “suntem prieteni” se cam duce la un afund ….

Inca 5 ore… inca sper…inca mai caut ceva de facut… inca astept… inca am speranta ca la sfarsitul lunii viata o sa fie mai linistita.