Back flip sau Flash-back?

Intins pe nisip era o treaba peste care puteam trece, dar zambetul acela satisfacut! De asta chiar ma puteam lipsi, nu era o necesitate in viata mea sa ti-l vad din nou. Daca as fi de acuma incolo privata pe vecie de zambetul si ochii tai as fi cea mai fericita persoana de pe fata pamantului.

Durere ascutita, dar nu de inima pentru ca inima nu mai am demult, sunt doar atrii si ventricule plictisitoare si obosite. O durere ce continua ignorand si blocand orice incercare de a respira. O durere ce se hraneste nu din aer, ci din mine, din tot corpul, vlaguindu-l. Urca si coboara pe sira spinarii, jucandu-se cu vertebrele de parca ar fi niste arsice. Nu e simpla injunghiere a tradarii, este rasucirea tradarii in mine arzand totul in jurul ei, cauterizand orice urma de sentiment ce il mai putea corpul genera.

Ochii obositi se pleaca, se uita in jos spre abisul ce se asterne la varful picioarelor, si regasesc un final calmant in pietrele ascutite ce zac pe utimul nivel de haos si injosire. Pietre ce striga dupa mine, ma cheama, ma ademnesc cu linistea ce va urma dupa; cu lipsa vuietului surd ce a crescut in mine zi de zi, luna de luna, pana ce a stapanit tot ce eram eu. Surasul ascutit, dintat al pietrelor ma fac sa zambesc si sa imi indrept ochii spre ceilalti.

Si gandul se razbuna incet incet asupra mea. Gandul cel abolit si alungat, pedepsit sa umble in intuneircul subconstientului; acuma are aripi, este peste tot. Mi se izbeste de toate gandurile si ideile zdrobindu-le fara echivoc, ridicandu-se doar el ca o pasare Pheonix, dar nu din a lui cenusa, ci din a mea.

Ard mocnit de la cauterizari, ma mistui in adanc pana ce maine, voi deveni doar Gand. Acelasi gand ce l-am alungat, acelasi gand ce l-am detestat, acelasi gand ce l-am tarat in neant. Voi fi Gand si atunci nu vei avea nici loc si nici timp sa te pregatesti. Voi fi nemiloasa si vei simti ce inseamna sa fii Gand de Ura flamand!