Risti o ba?

Fiecare dintre noi a asistat macar odata in viata la o scena, o discutie sau altele care erau daunatoare vreunui bun amic. Toate bune si frumoase daca nu ai ( sau nu te ghidezi dupa ele prea mult) principii morale puternice care sa te indemne sa-ti deschizi gura si nici nu te macina cele vazute sau auzite.

Dar ce te faci cand ceea ce se intampla sau se va intampla ii priveste pe doi amici ai tai si nu vrei ca cele in care crezi sa fie decimate in tine? Iti deschizi gura o ba?

Si daca iti deschizi gura stii ca il vei pierde pe unul sau pe amandoi. Si daca nu o deschizi risti sa ramana in tine ceva negru si rautacios  care in timp va creste maini, picioare si o gura devoratoare neiertatoare. Vei fi mancat de viu, cu fulgi cu tot la micul dejun al negrei bestii.

Risti sau taci ? Asta e intrebarea! A fi considerat bagacios sau complotist? Sau sa fii cel mic si prost care nu vede, nu aude, nu stie?

Nu sunt nici una , nici alta. Dar in mod sigur, nu sunt genul de om care sa stea cu celea in san (numai prostii aveti in cap ) in timp ce o persoana draga mie e trisata si jucata. Judeca-ma , critica-ma , uita-ma sau ignora-ma. Dar nu fii ignorant si arogant sa crezi ca nu vad si nu aud!

Pentru U “creeping death”

Aveai dreptate draga pretene, aveai mare dreptate sa-mi replici cu “Creeping death pentru el” in momentul in care eu ma prabuseam din turnul meu de abanos construit cu grija, dar din chibrituri confiscate.

Atata mai exista pentru el acuma, om fara suflet, fara nume. “Die by my hand / I creep across the land / Killing first-born man”simt ca mi se intiparesc in carne. Nu doare, ci amorteste orice impuls de reactionare trimis de toti senzorii la creieri. Pare logic si familiar ce mi se intampla, confortabil si corect. Nu voi riposta, nu ma voi opune! Nu are sens si nici nu imi doresc sa se schimbe ceva.

Sa fiu un inger razbunator as vrea, dar nu am aripi. Sa fiu demolatorul tau as vrea dar nu exista dinamita in lume care sa te tare in absurdul de durere ce te-asteapta. Nu pot decat sa mocnesc in ura si planuri, sa fiu the creeping death in asteptare. Gandul creste in mine cu fiecare respiratie a ta ce imi impute mie a pucioasa viata si sufletul. Va creste si vom deveni doar unul!

Back flip sau Flash-back?

Intins pe nisip era o treaba peste care puteam trece, dar zambetul acela satisfacut! De asta chiar ma puteam lipsi, nu era o necesitate in viata mea sa ti-l vad din nou. Daca as fi de acuma incolo privata pe vecie de zambetul si ochii tai as fi cea mai fericita persoana de pe fata pamantului.

Durere ascutita, dar nu de inima pentru ca inima nu mai am demult, sunt doar atrii si ventricule plictisitoare si obosite. O durere ce continua ignorand si blocand orice incercare de a respira. O durere ce se hraneste nu din aer, ci din mine, din tot corpul, vlaguindu-l. Urca si coboara pe sira spinarii, jucandu-se cu vertebrele de parca ar fi niste arsice. Nu e simpla injunghiere a tradarii, este rasucirea tradarii in mine arzand totul in jurul ei, cauterizand orice urma de sentiment ce il mai putea corpul genera.

Ochii obositi se pleaca, se uita in jos spre abisul ce se asterne la varful picioarelor, si regasesc un final calmant in pietrele ascutite ce zac pe utimul nivel de haos si injosire. Pietre ce striga dupa mine, ma cheama, ma ademnesc cu linistea ce va urma dupa; cu lipsa vuietului surd ce a crescut in mine zi de zi, luna de luna, pana ce a stapanit tot ce eram eu. Surasul ascutit, dintat al pietrelor ma fac sa zambesc si sa imi indrept ochii spre ceilalti.

Si gandul se razbuna incet incet asupra mea. Gandul cel abolit si alungat, pedepsit sa umble in intuneircul subconstientului; acuma are aripi, este peste tot. Mi se izbeste de toate gandurile si ideile zdrobindu-le fara echivoc, ridicandu-se doar el ca o pasare Pheonix, dar nu din a lui cenusa, ci din a mea.

Ard mocnit de la cauterizari, ma mistui in adanc pana ce maine, voi deveni doar Gand. Acelasi gand ce l-am alungat, acelasi gand ce l-am detestat, acelasi gand ce l-am tarat in neant. Voi fi Gand si atunci nu vei avea nici loc si nici timp sa te pregatesti. Voi fi nemiloasa si vei simti ce inseamna sa fii Gand de Ura flamand!

Un sir de lungi si insuportabile zile

Cam asa se poate rezuma timpul meu de la ultimul post pana acuma. Da, sunt tot aici, in acelasi loc. Dar am trecut de partea cu tinutul evidentei, acuma sunt mai mare. Si mai importanta firmei. Numar linii si coloane in Excel sperand sa nu orbesc pana se face ora 6 si sa ies de aici la aer.

E foarte frumos la noi! E cel mai minunat loc de pe pamant atunci cand nu mai e nici un alt loc unde sa petreci timpul.

Si da, sunt plangacioasa! Sunt, pentru ca nimeni nu mi-a dat nimic pe gratis si pentru ca nu am primit o bombonica de la nenea din parc de muuult timp. De ce? De ce? Eu chiar nu fac diabet!!!!