Ma gandeam la cuvintele “I fucking hate you” si m-a izbit in moalele capului (nu, nu am cazut pe jos) ideea daca nu cumva nu e invers de fapt. Spunem ca il uram pe cel de langa noi pt ca nu putem suporta gandul ca de fapt ne uram pe noi insine. Ce sens ar avea sa ne uram pe noi? Nici un bine, asta e sigur. Pentru ca noi traim cu noi insine toata viata. In schimb, el/ea poate disparea oricand si putem arunca vina pe altul.
E mult mai usor si practic sa aruncam vina, ura. Furia bine tintita e mai satisfacatoare decat una indreptata spre sine. Nu putem sa ne supunem acelorasi suplicii si nici nu putem sa ne nenorocim singuri. Avem nevoie de ajutor si intr-un final de un tap ispasitor.
Asa ca sa nu credem ca suntem fara de pata pt ca fiecare are pata lui de purtat.
