Cea mai lunga si insuportabila zi (3)

Continuarea….

Mdea, mai este una pentru ca uite, e a treia zi si tot aici sunt. Stau si numar pete sau pixeli, ma fac ca am treaba ca sa nu trebuiasca sa leg discutii, zambesc candid dintr-un dinte lateral cand observ privirea unuia. Stau putin si apoi ma ridic sa merg la baie (nu ca as face ceva acolo, da’ macar dau impresia de activitate) si apoi cand ma intorc mai stau putin. Ma uit concentrata la monitor si am mai scapat de niste minute, dar aici e vorba de ore si multe muuuulte pana cand ma pot intoarce la perna mea cu vise.
Ieri am avut ceva treaba, cica , dar am lungit pe cat posibil si din cele 2 ore cat trebuia sa-mi ia am facut Treaba in 6 ore. Ce sa mai fac? Oare daca as incepe sa-mi storc punctele negre de pe nas as fi putin deplasata?

Cred k am sa ma rezum din nou la uitat in gol cu expresie de gandit profund pe fata, se pare ca asta inca functioneaza.

Cea mai lunga si insuportabila zi (2)

Azi sunt in camasa. Ce bine e in camasa!!! Mai ales cand afara ploua torential si eu nu am umbrela. Dar e taaare bine in camasa. Ma face sa ma simt importanta, nu ca as avea motiv sa cred ca sunt altceva decat importanta.
Nici azi nu fac nimic. Daca nu ar fi fost ploaia m-as fi simtit ca in Sahara, unde totul e la relantiu si eu ma uit la caldura cum picura in camera pe mocheta pe care am analizat-o deja destul. Am trecut la a analiza biroul, e negru si simplu, si scaunul e confortabil. Ma mai uit intr-o revista pe care mi-a dat-o un coleg, “sa aflu mai multe”. E a 10 oara cand o deschid, oare de data asta am sa aflu ceva nou??

Dar am camasa si asta conteaza! Si faptul ca inca stau… nu am reusit sa ma decid sa ma ridic.. Stau si astept, poate o sa treaca iara 8 ore si sa ajung aksa.
Azi stau in camasa!!

Vrum-Vrum-Vruuuuuuuuum

Acesta este sunetul ce m-a bantuit toata seara. Masa, sticlele toate vibrau in momentul in care vreun nenica doarea fie sa plece, fie sa se dea in spectacol speriind vreo pitzi (si aici e vorba de pitzipoance, ca sa nu existe dubii). Si da, da, da, erau plini de piele si de atitudine, pleata sau macar un barbison.

Erau simpaticii motor-lovers care se strang stiti voi unde si ne atrag noua atentia. Oare de aia is asa de pline terasele acolo, chiar de serviciul e naspa, baile inexistente? Cum se aude un zgomot cum se intorc capetele, discutia inceteaza pentru ca trebuie ascultat motorul cum toarce. Ma simt depasita mai ales privirile acelea de fascinatie si plutire in spatiu. Ce e nenea, va drogati cu sunet acuma?

Vinim sa va videm ca fara sa ma benoclez la o chestiune pe 2 roti si multa pele nu mai pot sa dorm noaptea linistita.

Cea mai lunga si insuportabila zi (1)

Mdea, am ajuns si la ziua de azi..sau era ieri..maine?

Stau intr-un colt asteptand sa treaca timpul si cheful de munca. Tare mi-as dori sa fiu intr-o incapere racoaroasa cu o sticla de ceva rece in mana. Parca aia e viata, nu sa stau ca solobanelu cuminte sa se faca 6.

Macar de era “working from 9 to 5″ atunci mai eram si eu inspirata sa respir si sa fredonez ceva putin mai alert decat “imi bag………pixu in buzunar si pleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeec” .

Sa vedem cum ma tarai aksa si am sa va spun mai multe. Mi-e sa nu traga cu ochiu vreun coleg si sa se simta ofensat. Ta taaaaaaaa.. inca o pata pe mocheta..e a patra pe care o observ de azi dimineata de la 9 juma’.

Pata

Ma gandeam la cuvintele “I fucking hate you” si m-a izbit in moalele capului (nu, nu am cazut pe jos) ideea daca nu cumva nu e invers de fapt. Spunem ca il uram pe cel de langa noi pt ca nu putem suporta gandul ca de fapt ne uram pe noi insine. Ce sens ar avea sa ne uram pe noi? Nici un bine, asta e sigur. Pentru ca noi traim cu noi insine toata viata. In schimb, el/ea poate disparea oricand si putem arunca vina pe altul.

E mult mai usor si practic sa aruncam vina, ura. Furia bine tintita e mai satisfacatoare decat una indreptata spre sine. Nu putem sa ne supunem acelorasi suplicii si nici nu putem sa ne nenorocim singuri. Avem nevoie de ajutor si intr-un final de un tap ispasitor.

Asa ca sa nu credem ca suntem fara de pata pt ca fiecare are pata lui de purtat.