M-am trezit destul de calma ca sa nu zbier la vecinu ce-si lasase muzica latrand la maxim. Stiam ca va urma ceva maret!! Intr-un fel abia asteptam sa ajung la asa zisul scarbiciu. De data asta nu timpul, ci Eu nu mai aveam rabdare 
)
Biroul ma astepta la fel de plin de praf si de hartioare cum il lasasem. Mai norocoasa decat colegul din fata mea, care strangea resturile unui “bun” si “omenos” coleg lasate peste tot (unele chiar pareau sa aiba o viata proprie)!
Mi-am inceput ziua cu sarg si drag de munca, cu deschiderea paginii de e-mail si a solitaire-ului ) Apoi cand sefa a aparut in peisaj m-am apropiat tiptil de ea cu foaia si a inceput balciul. “Nu biroul asta, ci celalat”, “nu noi ne ocupam, ci colegul” care nu era acolo. So on and so forth.
Si pana la ora 1 P.M. eram un om liber, un suflet plin de agitatie ca incepe o alta etapa. Nu regretam ce lasam in urma, ci frematam la gandul celor ce vor fi.
Acuma sunt om independent, suflet nelinsitit, free lancer, si between jobs. Adik somer cu acte in regula si sa fiu eu de-mi pare rau de o singura semnatura ce am lasat azi!
