Maria in a Weblog

februarie 27, 2008

Fiara

Categorisit la Playground — bimaria @ 7:49 am
Tags: , , , ,

        Grabita de caldura ce o simteam in papuci grosi de iarna (ce-i suportasem toata ziua langa nenorocita aia de unitatea de la scarbici) maream pasul spre intrarea in scara blocului. La un moment dat simteam ca plutesc spre intrare, picioarele nu mai atingeau nimic! Levitam! Eram la un pas de usa si treceam in lumea minunata a casei Bizzaro! Ce minunat mi se parea totul! O parte din mine era reticenta, nu credea ca poate fi asa de usor sa-mi implinesc visele de peste zi. Statea in asteptarea acelei clipe ce va narui totul.

             Ultimul pas. Eram deja acolo. Ma si vedeam scufundata in placerile mici si ascunse ale casei. Un zgomot din scara mi-a atras atentia in acel fatidic moment.

            Era prea tarziu sa dau inapoi. Invitabilul se produse. Si uite-ma stand fata-n fata cu fiara. Ochii injectati, botul deschis lasand la vedere coltii, mirosul specific de probleme tehnice pe langa copaci si usile vecinilor. Cainele, javra fara suflet si numai colti era in fata mea, gata parca sa guste din sacosa sau piciorul meu.

               Brusc nu mai levitam, eram plumbuita pamantului, blocata intre ochii vigilenti si colti. Gandeam ca in aceasta clipa casa Bizzaro era asa de departe (ca pana la etaj 1 nu e lift si nici taxiu nu ma duce si nici nenea “de proximitate” nu imi va face onorea unui drum pana acolo in siguranta).

             Inchisei ochii pt o clipa sa-mi adun puterile, urma lupta cea mai importanta din viata mea si pentru viata mea. Cand i-am deschis, surpriza, eram deja in scara blocului, cainele fugarea in jurul imobilului pisica vecinii de la 4 (cred ca l-as fi platit daca reusea sa o faca sa dispara) .

             Pana la urma fiara s-a transformat in Cutzu dar asta nu inseamna ca el este cel mai bun prieten al omului.                 

                                                             idee-4.jpg                        

februarie 26, 2008

Ratat-ouille Licentiat

Categorisit la Impulsiuni — bimaria @ 9:15 am
Tags: , , , ,

                  Sau mai bine zis “Valoarea unei vieti”! Incerc in ultimul timp sa raspund la intrebare si chiar nu am idee de ce e atata de ciudat si complicat. Poate pentru ca peste tot ti se spune ca “vointa si dorinta te duc unde vrei sa fii” sau altele pline de “vraja” cu increderea in sine si optimism. Sau poate pentru ca nimic din ce e insirat deasupra nu are vreun efect si te zbati la fel in “baltoaca” aleasa cu grija la interviul cu marele manager (care apropo nu stie nici macar unde e toaleta in firma dar face totul pt angajati).

Sau poate pentru ca; si aici sunt absolutamente subiectiva; nu mai exista impulsuri sa visezi. Nu mai este acel avant de a gasi o lume in care sa te simti liber sa creezi. Nu mai este aceeasi nevoie sa folosesti neuroni cand daca acorzi semenilor tai doar 10 min din timpul tau vei afla mai multe decat iti poti tu imagina vreodata.

Nu mai am nevoie sa visez multumita voua, dragi mei co-oameni, voi cei care imi oferiti toate ipostazele si gandurile voastre pe gratis si de nereturnat. Nu ca as avea folos de ele sau le-as cere insistent. Nu, e de ajuns doar sa fiu in preajma voastra si nu mai e nevoie de visuri, vise, etc, etceterea.

Lejereala

Categorisit la Impulsiuni — bimaria @ 8:15 am
Tags: , , ,

E mai usor sa schimbi “decorul” decat sa incerci sa comunici cu el/ea; de ce te-ai deranja cand stii ca nu urmeaza decat un sir intreg de “ce frumos e afara”, “ce e pe la tv nou”, “ai auzit de…?”. Cu ce scop am mai deschide gura sa aflam daca respectivul(a) are si creier. Nu dorim sa stim si asta, mai ales dupa. Ce sens ar mai avea? Nu te-ar mai influenta cu nimic in starea de bine euforica ce te-a cuprins. E exact la fel pentru tine daca adoarme bustean sau daca pur si simplu dispare atunci cand spui “ce bine a fost!”.

Unde apare linia intre om complet si doar un mijloc carnal? Cine anume trage linia sau ce o determina?

Intr-adevar e mult mai lejer sa nu te chinui sa tii minte detalii, sa treci ca si pasager prin vietile altora incercand sa o imbogatesti pe a ta cu imaginile si momentele altora. De azi am decis sa nu mai atentez la vreo conversatie, nu am nevoie de momente “istete” daca treaba merge bine si fara. Mai bine ca vartejul, nu stai mult, iei ce doresti si apoi iesi incet, pe nesimtite si cu fata senina.

Bloguieşte pe WordPress.com.