Holul meu drag

              Gata! E timpul pentru o schimbare (nu ca sa-ti arat ca ma doare) ci pentru simplu fapt ca imi doream ceva nou in casa impregnata de prezenta ta. Sa ma desprind de rutina pe care mi-ai insuflat-o .       

                Asa ca m-am pus pe treaba si m-am invartit putin pana sa-mi gasesc capul lucrului si da, am gasit ceva ce nu suferea amanare. M-am pus in mijlocul holului (dupa ce l-am golit of course de boarfe) si ma uitam la pereti. Da, era vorba de un mic varuit . Mai e nevoie sa va spun ca nu mai facusem asta niciodata?   

               Am inceput cu amestecul magic al varului asa cum mi s-a tot explicat de orice „profesionist” nepoftit la sfaturi. Si m-am apucat sa adaug nuanta de portocaliu ce o doream sa iasa intr-un final un crem placut.     

            Dar ca toate lucrurile din viata mea nu a iesit cum imi imaginam. A, sa va mai spun ca singura culoare care nu o suportam in jurul meu pe pereti este rozul. E prea flashy si girly stuff pe gustul meu.          

            Si  needless to say ca dupa toata chinuiala mea de a adauga si elimina, amesteca culoarea , varul ceea ce a rezultat se holbeaza la mine de pe pereti . Si ghici ciuperca ce culoare e ?         

             Da, audienta draga, este un roz mai clar decat orice am experimentat si cel mai rau e ca eu l-am intins cu manuta mea.

Falling in and out of love

 

      Este o replica care mi se invarte in cap de ceva timp . Anume „u’ve dumped my ass so bad that even now i have to use the wheel chair”

       Si pe langa asta mai e si chestiunea aia cu „falling in and out of love”! Care e treaba cu asta mai oameni? Nu se mai poate sa si mai ramanem la unele decizii luate deja?

 

       Sau nu se mai poarta ideea de stick to ur decisions?

       Mda… prea deprimant sau prea adevarat k sa deranjeze? Hai sariti pe mine toti (da’ nu toti odata! Ho, pe rand pe rand k este loc )

         Da, Love-ul e over-rated in zilele astea si nu zic asta k sa ma laud sau sa am ce scrie aici . Just chew it up and spit me in the face if is not true!  

          Dar ma gandeam la cum am fi daca ar putea oamenii sa se mentina la o decizie si sa nu se tot shift in thoughts (Asta pe limba francofonului )

          Si ca sa revin la prima replica… da, doare cand esti lasat si totusi nu mereu e la fel si nu pt toti la fel …. Si desi suna nostim replica te face sa te gandesti „daca toate trec ce mai ramane langa noi sau din noi in timp?”

Oamenii din jurul meu

           Ne purtam cu ceilalti si le vorbim de parca ei intradevar ar apleca vreodata urechea sa ne auda ! Ne dam “Buna ziua” cu gurile ranjite in semn de bunadispozitie de parca ar conta cum ne vad ei ! Nu, ei nu ne vad….nu ne vedem intre noi decat ca pe niste spectre .

           Si de ce mi-ar pasa de niste umbre daca si pe a mea proprie o ignor???

           Chiar nu inteleg de ce am devenit in timp “om/animal  social” daca nu reusim sa interactionam niciodata la nivel uman ! Sau poate eu ma insel asa cum mai nou toti imi reproseaza.

              Nu  era ideea k fiecare isi are partea lui de adevar ? Nu mai e nici o spernata pentru pilda cu Solomon ? Sau fiecare trebuie sa isi impinga in fata ideea , sa o promoveze si toti sa inghitim pilula fara sa intrebam nimic? 

              Refuz sa cred k nu am dreptul sa gandesc , refuz sa cred sau sa inteleg k nu mai am dreptul de a ma exprima ! Si intr-un final renutn sa cred k eu traiesc printre oameni !

Fictiv sau masca?

                  Am fost asaltata in cateva randuri lungi (adik scris nu gluma) de cineva la fel de fictiv k si altii (sau nu … ramane de detectat) in legatura cu “sinceritatea” dintr-unul din posturile mele .   

             Da , am scris despre asta  pentru ca asta ma rodea atunci si asta nu inseamna k nu mi-am schimbat parerea sau e ablsolute truth in ceea ce scriu eu si numai eu .         

        In plus, nu am scris despre mine pt nu am crezut k asta e cel mai important. Dar daca asta se cere am sa ma conformez (nu zic cand ).      

           Poate ma cunosti , poate nu …. poate as dori eu sa comunic cu tine (asta cu acordul persoanei care inalbeste partile din tine) . Pt k sunt parti ce nu le stii tu si care le stiu eu si invers, dar asta nu inseamna k fiecare dintre noi nu are dreptate in ceea ce spune (respectiv scrie)          

          So, daca citesti asta am sa astept un reply or somethin’ like that …. if not, fare well and good luck lafeldefictiv

Asteptarea

    Vroiam sa mai bat campii legat de subiectul relatii , dar cum sunt indecisa , sau stai , nu , nu sunt (vorba unui intelept indrumator ) .

 

  Asadar, m-am razgandit si am sa va insir cate ceva din ce mi se intampla acum .

 

   Gata, am aranjat camera, am strans obiectele “circumspecte” , am aruncat the stash si am facut loc in harababura numita dulap.

 

Astept acum ziua de maine sa vad cum apare cu geamantanele (sper k nu zeci de mii ) in mana noua colega .

 Oare cum va fi sa impart aerul meu pretios cu cineva in afara de tine ? Nu e problema ca nu sunt obisnuita cu cineva langa mine , dar nu cu o tipa. Ei bine , am s-o fac si pe asta! Daca tu nu mai m-ai vrut , atunci cineva tre sa ma suporte . Sau nu asa era zicala?

Alea iacta est!

                          Zilele trecute ma impingea cineva sa scriu mai cu umor aici , sa nu fiu modesta , sa nu ma lipsesc de ironia mea fina . Asta m-a pus pe ganduri alaturi de o alta expresia a unui „mare ganditor in viata” . 

                   Conform zicalei acestuia din urma lumea se imparte in doua categorii : oameni inacriti   si  oameni pe cale a se inacri .      

                    Incep sa ma intreb daca nu cumva avea el dreptate ! Te uiti in jur si vezi fete incrancenate , insprancenate de parca simpla lor aparitie pe strada ar fi o injurie la adresa intimitatii si vietii lor proprii . Nu cumva Doamne fereste sa se observe pe fata lor un mic zambet sau macar o incercare de acest gen .       

                Luand si analizand ce e in viata ta inclini spre a crede k asa e. Nu , nu se mai poate zambi . Nici macar la replica unui coleg de serviciu care vine spre tine cu o gura pana la urechi tipandu-ti in ureche „Shi faaaaaaaaaaaaaashi ?”  Nici asta nu mai are farmec daca totul in tine e intors si suspendat . Pacat pt k reclama in sine e foarte kull. Brava celor inspirati.        

                Zambeste , maine poate fi mai rau ! Ei bine, nu „poate” ci mai degaraba „foarte posibil”.      

              Alegeri , decizii … ce mai conteaza acum ?  „Alea iacta est“ , hands down , u win Caesar!

Oare chiar iubiti femeile?

   Citind zilele astea “De ce iubim femeile” m-am intalnit cu expresii de genul “femeie zeita”, “sani monumentali” etc etc etc . Oare e nevoie de mai multe cuvinte sau descrieri k sa stiti la ce se refera respectivul scriitor?

                  Nu cred k e suficient sa insiri cateva calitati, epitete, comparatii k sa arati cat de mult respecti sau te simti afectiv atasat de cineva sau ceva . Oare numai calitatile fizice ne fac pe noi?

       

                   Dar lucrul care m-a facut sa aduc vorba de carte si de acest aspect e faptul k nu toate reprezentantele “sexului sab” suntem dotate cu aceeasi “sani de carithide” sau picioare sidefii, de alabastru sau cu miscarea gratioasa a gazelei . Sau mai stiu eu ce alte comapratii mai apar in toate scrierile !

     

         Nu , va zic eu k nu suntem toate la fel si nici macar nu asa cum ne descriu cuvintele de mai sus ! Uneori suntem mai mult , alteori mai putin ; dar niciodata pe deplin asa cum scriu ei , cel putin in cotidian nu vei gasi asa ceva mergand pe strada alaturi de tine .

          Si ce e asta daca nu discriminare? Ma scaie sa aud mereu aceleasi fraze despre femei, cum ar tre sa fie ca sa fie dorite de cat mai multi . Dar Noi? Restul care nu ne incadram in normele voastre draconice? Noi, cele care ascundem mai multe decat ati putea voi descoperi intr-o viata .

     Noi ar trebui sa ne multumim cu faramitzele celor „divinizate” de Voi? Sau ar fi cazul sa observati Voi ca intradevar Noi existam langa voi zi de zi si de cele mai multe ori va facem viata mai usoara . Lucruri pe care voi le luati de-a dreptul cuvenite voua si pt care Noi pierdem timpul sa vi le oferim .

             La asta v-ati gandit vreodata ? La Noi v-ati gandit ?  

„N-ar fi frumos daca ar exista cineva care sa stie ce doresti?”

 Interesant slogan daca ne gadim la el mai mult timp si incercam sa trecem peste impactul publicitar pe care tre sa-l aiba . E perfect adevarat daca il iei de pe pozitia comunicarii din cuplu unde apar foarte  des reprosurile de genul  „Nu stii niciodata ce imi doresc !” sau  „Nu asculti niciodata cand zic ce imi doresc!”

      dar daca stai si te gandesti mai bine , oare chiar vrei ca cineva sa STIE tot ce iti doresti ? sa te manipuleze cu acele dorinte ? sau sa ti le ghiceasca si astfel sa nu ai parte de nici o particica a ta insati ? sau pur si simplu sa ajungi in siuatia in care orice vei dori va fi implinit de altii ?

  oare nu acesta este cel mai simplu mod de a ajunge a fi blazat , de a te plafona ?

     Dorinta ta este a ta din moment ce tu ti-o pui sau o ai in tine si ramane a ta chiar si in momentul in care o impartasesti cuiva , asta pt k tu alegi cui si cand o spui .

         Dar inceteaza de a fi a ta cand celalalt o presupune si tu nu depui efort ca sa o indeplinesti !

          Cum era cu zana? Trei dorinte? Ia stai si gandeste-te … ai avea tu trei dorinte cu adevarat ale tale acuma in acest moment pe care sa le indeplinesca ea ? sau dupa 5 minute ti le vei schimba si astfel nu vei fi multumit de ceea ce s-a indeplinit? Nu fii lacom , nu te intinde la strugurii din via vecinului .. incearca pt o secunda in viata ta sa analizezi daca dorintele sunt chiar ale tale sau de imprumut .

          Nu trei dorinte , doar una am mai puternica si mai fierbinte decat focul ce se intinde din camin si imi  parjoleste acuma fata … dar e a MEA ….

Nu eu … ci mie

           Nu am cerut eu sa te intlanesc .. nu am cerut eu sa fii langa mine … nu am cerut eu sa fim in doi  sau trei sau cati vei vrea …       

           nu am insistat sa te muti in viata mea cu toate obiectele tale ce stateau presarate prin toata casa .. nu am cerut eu sa ma imbratisezi cu acea foame si caldura pe care nu le-am mai experimentat vreodata …     

            nu am cerut eu sa adormi langa inima mea si sa te aud respirand usor .. nu am cerut eu sa te uiti cu privirea acea sagalnica si sclipitoare la mine ..    

              nu am cerut sa imi aduci flori care oricum se ofilesc si te doare sa le arunci de parca l-ai arunca pe cel care ti le-a daruit  …          

            intradevar singura floare care mi-a ramas apropiata de suflet e acel trandafir pe care mi l-ai „sms-uit” … pt mine acel trandafir are mai multa prospetime si parfum  decat oricare alte flori … si  momentul in care am sters floarea a fost unul in care am renuntat la orice cuvant , gest sau sarut …      

                   nu am cerut eu sa te sa te pretuiesc si sa te urmez in cele mai nebunesti escapade .. nu am cerut sa te aleg pe tine sa-mi  imbogatesti casa cu prezenta ta atat de pregnanta si de masculina …                         

                 Nu am cerut sa te fac parte din mine dar acuma nu mai am cum sa te desprind din mine pt k ar fi ca si cum m-as taia de bunavoie in 2 … nu am cerut sa fiu eu cea asupra careia sa-ti opresti privirea ..    

                    nu am cerut sa te iubesc asa cum iubesc aerul care imi umple plamanii sau apa ce ma racoreste … nu am cerut sa te iubesc de sa-mi ia mintile pt totdeauna …. mie doar mi s-a intamplat … nu am cerut ….